Adrian Vasilescu, BNR: Bunăstare fără dezvoltare nu există

Explozia de bucurie din decembrie ’89 a fost îndreptățită. Dar speranța exagerată care a însoțit-o, ce s-a transformat repede într-un soi de romantism economic, n-a fost un sfetnic prea înțelept.

Dorințele mari nu se potriveau cu șansele mici. După ce s-au terminat dolarii din rezerva de valute, în jur de 1,5 miliarde, economia românească n-a mai reușit să aprovizioneze piața nici măcar la nivelul unor cerințe minime. Nu reușise s-o mai facă din 1981.

Noi, în România, ne obișnuisem să venerăm salba de întreprinderi cu care fusese împodobită țara, cu deosebire în anii ’70. Dar „bijuteriile coroanei“ cedau din valoare. Industria noastră, lipsită de fonduri pentru retehnologizări, pierduse cadența cu lumea în anii ’80. În multe întreprinderi, fabricația costa mai mult decât se obținea din vânzarea produselor.