Adrian Vasilescu, BNR: Ce avem de învățat de la Mario Draghi (1)

Când Ursula Von der Leyen i-a cerut lui Mario Draghi un raport despre ce trebuie să facă Uniunea Europeană pentru a-și spori șansele în competiția cu Statele Unite ale Americii și cu China, nu au fost puțini analiștii  care și-au manifestat pesimismul față de această desemnare. 

Raportul – odată finalizat și  publicat – nu numai că a risipit scepticismul inițial, dar a generat  un interes puternic. Astăzi, în Europa mai cu seamă, numele lui Draghi a devenit de largă circulație. Ca și   CV-ul lui. Media exploatează detaliile. La numai 38 de ani fusese numit Director Executiv în Banca Mondială. Iar la 44 de ani devenise Directorul  General al Trezoreriei Italiei. La 55 de ani era vicepreședinte pentru Europa al Goldman Sachs, bancă  de investiții fondată în America, celebră pe întreaga planetă. La 59 de ani a fost ales guvernator al Băncii Italiei iar între  64 și 72 de ani a făcut epocă în demnitatea de președinte al Băncii Centrale Europene.

La 75 de ani și-a încheiat  mandatul de prim-ministru al Italiei…dar activitatea lui publică nu s-a sfârșit aici. La 77 de ani a pus pe masa Comisiei Europene raportul prin care dă un răspuns vast, profund și bine documentat marilor întrebări despre competitivitatea Uniunii Europene într-o lume în care echilibrele  de putere, atât cele geo-economice cât și cele geo-politice, nu se mai stabilesc doar între state sau continente, ci și între civilizații. Iar paradigmele economice și politice tind să devină multilaterale și multicivilizaționale. În concepția lui Draghi – a cărui capacitate de analiză s-a fortificat de-a lungul multor ani de experiență – pentru înțelegerea și modelarea evenimentelor cu care se confruntă azi atât Uniunea Europeană, cât și fiecare dintre cele 27 de state-membre în parte, e nevoie să fie formulate multe ipoteze de lucru și să fie folosite multe lămpi care să  lumineze drumurile de urmat.