Adrian Vasilescu, BNR: Ce mai învățăm la școala inflației

A trecut ceva timp din 1993, anul în care prețurile de consum înregistrau cel mai înalt vârf de creștere, de 300 la sută. Îmi amintesc că în acel an academicianul Costin Kirițescu, membru în primul Consiliu de Administrație al Băncii Centrale, căruia în cercurile financiare i se spunea „profesorul de monedă“, afirmase într-un interviu că „inflația n-a omorât pe nimeni“. Când i-am fost prezentat, trei ani mai târziu, l-am întrebat dacă ar mai repeta răspunsul. „Nu se mai potrivește“, mi-a spus. Și a adăugat cu umorul la care nu renunța nici în discuțiile cele mai grave: „De atunci au murit câțiva“…

Acum, în martie 2015, inflația chiar nu mai omoară pe nimeni, rata pe 12 luni fiind de numai 0,40 la sută – cea mai calmă mișcare de prețuri din istoria de 25 de ani de după decembrie ’89. Ei bine, o rememorare a lecțiilor celor mai importante pe care populația, autoritățile, companiile economice le-au învățat la școala dură a inflației nu poate fi în acest moment decât binevenită. Mai cu seamă dacă sunt recapitulate ravagiile pe care inflația le-a făcut în toți acești ani, victime fiind economia țării noastre, populația, societatea în general.

Am ajuns, așadar, într-un moment istoric de multă vreme visat, cu un nivel al inflației care să se înscrie în orizontul de 1-2 la sută pe an. Fără să privim însă înapoi, ca să vedem ce am învățat corect și profund în toți acești ani la școala inflației, dar și pentru a puncta ce n-am învățat ori am învățat strâmb sau superficial, societății românești îi va fi greu să apere capul de pod cucerit în bătălia cu inflația. Acum, nivelul inflației e de sub 1 la sută. Din septembrie 2013, timp de 18 luni i-au fost închise conturile mișcării galopante a prețurilor, rata anuală a inflației țintite coborând sub 2 la sută. Iar în ianuarie și februarie 2015 – sub 1 la sută. Suntem în 2015 și, iată, la