Adrian Vasilescu, BNR: Ce va urma după inflația galopantă?

Mai departe se prefigurează două variante. Cea optimistă, în care cred Fed și BCE, și anume că inflația galopantă din 2021 este trecătoare și că, încă din prima parte a lui 2022, creșterea prețurilor în SUA și în zona Euro va reveni în matca de 2 la sută. Și alta pesimistă, schițată de profesorul Roubini, care vede la orizont „mama tuturor crizelor”, ce va readuce în plan global stagflația, cu tot ce a însemnat acest fenomen în timpul crizei petrolului din anii 1970: contracție economică, șomaj și hiperinflație.

Lumea îl ia în seamă pe Roubini pentru că, acum 14 ani, s-a numărat între profeții crizei globale din 2007-2008. Dar profesorul a mai anunțat o criză globală, în 2016, ținând isonul unor mari bănci de afaceri și centre de analiză, dar totul atunci s-a redus la câteva scântei, fără ca focul  să se fi aprins. Este deci posibil ca nici stagflația din anii 1970 să nu se mai întoarcă. Totodată însă, după cum se umflă în toată lumea facturile la energie electrică și la gaze, nici optimismul celor care văd inflația revenind pe râvnita linie de 2 la sută în 2022 nu este rezonabil. Și, apoi, despre ce fel de revenire ar putea fi vorba? Pentru că, în 2021, inflația de 2 la sută a trecut ca fulgerul prin economiile din SUA și din Uniunea European, făcând să pâlpâie doar câte o singură lună lumina verde, pentru ca foarte repede avertizoarele de culoare roșie să se reaprindă.

Acest schimb de culori în Uniunea European, roșu-verde-roșu, a început în  martie 2013, când în Grecia – după ce creșterea prețurilor, care a pierdut  treptat din altitudine, ajungând la zero în ianuarie 2013 – s-a scufundat sub zero. Deflație de minus 0,2 la sută. În aprilie, același an, intrau în deflație, alături de Grecia, si Letonia, Suedia, Cipru. Pluton căruia, în septembrie 2014, i s-au adăugat Bulgaria, Ungaria, Spania, Polonia, Italia, Slovenia și Slovacia. În decembrie 2014, plutonul s-a lărgit la 18 țări, între care Belgia, Irlanda, Olanda, Cehia. De reținut însă că atunci, în decembrie 2014, niciuna dintre cele 28 de țări din UE nu ajunsese cu inflația mai sus de jumătatea ratei optime de 2 la sută, Germania și Franța înregistrându-se  cu rate pe 12 luni de numai plus 0,1 la sută.