Adrian Vasilescu, BNR: Cine seamănă mercuriale culege sărăcie

Senatorul Daniel Zamfir are desigur dreptate, în retorica domniei sale privind dobânzile, când afirmă că „o piață reglementată e o piață liberă”. Și că reglementarea „nu încalcă nicidecum principiile economiei de piață (…) dacă limitează practicile și clauzele abuzive”. Cu o condiție, voi adăuga: ca reglementarea să nu fie ea însăși abuzivă. Să nu încalce, deci, nici legile statului și nici legitățile economice.

Cred însă că domnul senator, care manifestă o pasiune constantă de a pune pe rol idei de reglementare, sub forma unor propuneri parlamentare, e prea puțin preocupat de corelații cu legile țării și cu legitățile economice. Susținut puternic de profesorul Gheorghe Piperea, după cum a afirmat în repetate rânduri, se arată preocupat cu deosebire de inovația juridică de tip abuziv, aș îndrăzni să scriu, din moment ce trei propuneri legislative marca Daniel Zamfir, aflate în prezent în dezbaterea Comisiei economice și a Comisiei de buget, finanțe și bănci din Senat, tind mai degrabă să dezechilibreze în loc să echilibreze raporturile contractuale în materie de obligații bănești. 

Sub aspect moral, e o atitudine nobilă să ții cu debitorul: un om sărman care s-a împrumutat la o bancă ori la o „ifene“ și întâmpină dificultăți în rambursarea datoriei; un pensionar care încasează lunar doar câteva sute de lei și e restanțier la plata luminii sau a căldurii; un om sărman care s-a împrumutat la un vecin ceva mai înstărit, și la scadență ridică din umeri și spune că n-are cu ce plăti. Desigur, debitorii din această categorie, până la urmă toți debitorii, în calitatea lor de consumatori de servicii financiare, au nevoie de protecție. Mai cu seamă când sunt simpli consumatori, și nu profesioniști. Poate că într-adevăr, profesioniștii – o bancă, o companie de electricitate, un magazin – n-au nevoie de o protecție specială. Dar au nevoie de protecție legală. Dacă nu din motive subiective, cu siguranță din motive obiective. Pentru că dacă în piață s-ar produce scurtcircuite, creditorii aflându-se în fața riscului de a nu-și putea încasa creanțele, pentru că legea nu-i protejează, piața n-ar mai funcționa.