Adrian Vasilescu, BNR: Comori uitate

Zilele trecute, Academia Română a găzduit lansarea unei cărți al cărei titlu – „Proiectele miniere. Evaluarea din perspectiva dezvoltării durabile“ – nu se anunța în niciun fel atractiv dincolo de cercul specialiștilor în materie.

Și totuși, cea mai mare parte a numerosului public prezent la eveniment nu avea nicio legătură cu mineritul. Erau acolo cercetători din economie, profesori universitari, bancheri, ziariști, scriitori, studenți, critici literari. Poate că principala forță de atracție a fost anunțul că însuși președintele Academiei, profesorul Ionel Haiduc, va prezenta cartea. Mai departe poate că a contat și mărturisirea academicianului Haiduc, că abia după ce a citit cartea și i-a înțeles valoarea și utilitatea a consimțit să-i semneze prefața și s-o prezinte public la lansare. A venit însă, apoi, și momentul autorului cărții, Nicolae Bud. Un inginer preocupat de multă vreme de bogățiile din subsolul țării, doctor în științe tehnice și doctor în economie. El a subliniat, apăsat, că nu vom putea avea parte, în România, de o dezvoltare durabilă dacă nu vom învăța să privim altfel comorile noastre uitate: mineralele utile din subsol. Mai cu seamă că astfel de bogății sunt redescoperite astăzi ca factor vital al economiei globale.

I-am citit cartea. Dacă titlul nu pare atractiv, cele 265 de pagini, care se înșiră între două coperți cartonate, sunt atractive de la primele rânduri. Citându-l pe dascălul său din anul întâi de facultate, profesorul Aurelian Simionescu, care spunea că „Oamenii au trăit și vor trăi cât timp soarele le va asigura o natură favorabilă vieții, iar ei, la rândul lor, vor căuta în pământ, tot mai adânc, pentru a scoate la lumină mineralele utile“, autorul ne asigură că după atâția ani lucrurile nu s-au schimbat. Doar că, astăzi, societatea românească știe prea puțin despre bogățiile sale din subsol.