Adrian Vasilescu, BNR: Creditul – încotro și cum?!...

Un nou ciclu economic s-ar putea întrupa în România, începând din 2013. Mizând, desigur, pe o nouă fază de avânt. Trenul creșterii economice a pornit deja.

Fără bănci puternice, țara nu va putea alerga prea repede către o economie competitivă. Activitatea bancară este însă riscantă. Nici măcar în cele mai performante economii, nu toate creditele sunt rambursate. În Europa Centrală și de Est, inclusiv în România, incidența creditelor neperformante (sau depreciate, cum le numim acum) este mai mare. Și nu e vorba atât despre cazurile sonore, intens mediatizate, cât despre sume împrumutate unor companii mari, de stat ori private, ce nu pot să-și plătească datoriile. Aceste companii și-au garantat creditele cu active pe care băncile, dacă și le-ar revendica, fie că n-ar putea să le vândă, fie că n-ar avea ce să facă cu ele. Sau unor persoane fizice ajunse în încetare de plată. Este normal, în aceste condiții, ca băncile să-și facă provizioane, să pună în cămară sume importante din profit pentru a-și acoperi creditele. Desigur, în scopul diminuării și dispersării riscului creditelor  neperformante. De aici o primă concluzie: societatea are nevoie de bănci puternice, care să facă față unei economii cu multe probleme și, în plus, s-o scoată din criză; în consecință, societății i se cere să se îngrijească de bănci.

Așa că însuși edificiul bancar urmează să fie consolidat. Și încă repede. Țara are nevoie de o sursă solidă de creditare a economiei reale și a populației. Atât de solidă, încât să confere creditului mult râvnita sustenabilitate. Ceea ce ar însemna recâștigarea unei reale încrederi în viitor atât de către bănci, cât și de către clienții băncilor, fie companii sau cercuri largi ale populației.