Adrian Vasilescu, BNR: Criza energetică, între „normalitatea pierdută“ și o piață liberă eminamente normală

Dacă în România, în noiembrie anul trecut, electricitatea  a cedat dintr-o dată 12  procente din prețul umflat cu pompa și întreținut forțat timp de zece luni, în condițiile unei liberalizări haotice, este cert că nu am avut de-a face – cum am auzit zilele trecute într-o aprinsă dezbatere publică – cu un semn că am fi pornit în căutarea „normalității pierdute“.  Pentru că nu puteam să pierdem… ce nu aveam.  Cele 12 procente cedate de prețul extravagant al electricității indicau, de fapt, cu totul altceva. Era un prim rezultat al intervenției statului, prin puterea legislativă, în piața energiei după ce prețurile electricității, gazelor naturale și ale altor combustibili au explodat.

E bine că intervenția statului, prin lege, a cuprins două planuri importante, compensările și plafonările. E bine, de asemenea, că legea a fost urmată de intervenția puterii executive, care a urcat plafoanele și a mărit semnificativ compensațiile. Dar nu este deloc bine, judecând obiectiv, că atât dispozițiile legii, cât și deciziile Executivului, adoptate în acest scop, sunt cu termen redus. Mai mult, din perspectivă subiectivă, analiza de oportunitate, obligatorie în cazul unor hotărâri  de o atât de mare importanță, ar fi trebuit să anticipeze că ziua stabilită pentru revenirea energiei în piața liberă va da apă la moară… hazului de necaz.  Ceea ce s-a și întâmplat. Așa că, deși în documentele oficiale s-a menționat că prevederile stabilite să vină în ajutorul populației și al economiei vor fi în vigoare „până la 31 martie 2022“,  mare parte din dezbaterea publică (atât la TV și în ziare, cât și, mai cu seamă, în rețelele de socializare) a fost dusă în derizoriu de glumele pe seama lui 1 aprilie – „ziua păcălelilor“.

Dincolo de glume însă, al căror efect emoțional în viața politică nu poate fi niciodată ignorat fără consecințe, se impune o analiză serioasă a posibilului impact negativ – asupra populației în primul rând! – al dezordinii  prețurilor în general și a prețurilor produselor energetice în special… în aprilie 2022. Luna în care, în acest an, cade Paștele. Am văzut, încă din toamna anului trecut, ce de calcule au fost făcute, în spațiul public, legate de cheltuielile Crăciunului. La noi și în multe alte țări. Iar legea compensării și plafonării, intrată în vigoare la 1 noiembrie 2021 – cu aproape două luni înainte de Crăciun – a dovedit și sub acest aspect cât de oportună a fost. N-ar fi, deci, deloc surprinzător să vedem, în calculele referitoare la „cât va costa masa de Paște în aprilie 2022“, o întoarcere a prețurilor produselor energetice la anormalitatea din ianuarie – octombrie anul trecut.