Adrian Vasilescu, BNR: Dacă inflația n-ar fi întârziat 10 luni... în 1990

Dacă?!?… „Istoria nu se scrie cu dacă”. Deși, încă din vremea reginei Victoria, timid, iar după Al Doilea Război Mondial cu ceva mai mult aplomb, au început să fie acceptate întrebări de tipul „Ce s-ar fi întâmplat dacă anumite evenimente n-ar fi avut loc ori s-ar fi produs mai devreme sau mai târziu”? Anii din urmă, însă, au introdus contrafactualitatea în analiza trecutului. Azi, frecvent, numeroase întrebări despre trecut încep cu “dacă”…

Istoria inflației în România, socotind de la 1 noiembrie 1990, a curs așa cum știm. Iar acțiunea umană, vorba lui Mises, cea legată de fenomenul inflaționist, a avut rezultatele pe care le știm, rareori bune, în sensul că s-a ajuns la un echilibru (chiar dacă la cel mai de jos nivel) între bani și mărfuri; de cele mai multe ori cu efecte dintre cele mai drastice, pentru că au fost spulberate economiile populației și a căzut dramatic nivelul de trai. Dar dacă societatea românească în ansamblu, factorii din economie, clasa politică, responsabilii cu educația economică ar fi acționat altfel? Dacă bunăoară, în 1990, la liberalizarea prețurilor – decizie ce a trezit din amorțire balaurul căruia îi spunem inflație – s-ar fi trecut încă din ianuarie și nu tocmai la

1 noiembrie, cu zece luni întârziere? Avem azi motive temeinice să gândim că, dacă inflația (cea legată exclusiv de liberalizarea prețurilor) și-ar fi început cursa cu zece luni mai devreme, multe dintre șocurile la răscrucea cărora s-au mișcat prețurile în România, în tot acest timp, ar fi fost evitate.