Adrian Vasilescu, BNR: De ce în băncile românești împrumuturile sunt mai scumpe ?!…

Costul creditării în România, mai „piperat“ decât prin alte părți ale Europei, cu deosebire în Vest, a devenit o preocupare  în tot mai multe dintre gospodăriile populației. Și nu doar în gospodăriile care au încă activ un împrumut – fie pentru investiții, fie  pentru consum – sau un credit doar  aprobat care urmează să fie încasat. Ci și – ori mai cu seamă! – în acelea care și-ar dori o casă sau un teren de casă, un automobil ori alte bunuri de folosință îndelungată, dar nu-și pot împlini această dorință! De ce? Fiindcă nici nu au putut economisi atâția bani pentru avans și  nici timp să înceapă „de la lingură“ nu mai au, dar nici  nu se califică pentru un credit bancar. Plus un criteriu relativ, legat de comparațiile internaționale, deseori invocat: „Creditele la noi sunt scumpe!“.

Toate aceste deficite, ce au cauze atât obiective cât și subiective, sunt prezente frecvent în dezbaterile publice. Fapt esențialmente necesar! Regretabil însă este că, deseori, dezbaterile  sunt rupte de motivațiile lor economice, sociale, psihologice și, nu în ultimul rând, istorice. Sau, mai mult, fiind purtate pe canavaua unor motivații pripite, sunt lipsite de suportul  argumentelor  care să le confere consistență. Așa se și explică de ce, în numeroase dezbateri,  referirile la costul creditării sunt făcute „la pachet“ cu redundanta întrebare despre momentul în care BNR va trece la… reducerea dobânzii de politică monetară. Întrebare de altfel repetată insistent și în vestul Europei, și în Statele Unite, și în alte zone din lumea largă. Răspunsul băncilor centrale este pretutindeni același: „Când se vor întruni toate probele că actualul ciclu inflaționist global, care a intrat în al patrulea an, va coborî irevocabil spre rata anuală optimă de 2,00 la sută!“…

De ce, în toată lumea, gospodăriile populației, companiile, piețele de toate felurile, societățile așteaptă  cu sufletul la gură ca băncile centrale să anunțe trecerea la relaxarea politicilor monetare? Desigur, pentru ca băncile centrale să înceapă să reducă dobânzile directoare! Și, în consecință, să fie ieftinite împrumuturile bancare și, mai departe, să fie mai bine alimentat consumul gospodăriilor populației – unul dintre motoarele creșterii economice. Dar, probabil, cum tot se repetă în presa lumii, asta se va întâmpla din vară încolo.