Adrian Vasilescu, BNR: De data asta chiar e altfel!

În aceste zile în care peste efectele pandemiei se suprapun veștile rele despre recesiunile din Zona Euro, de care ne leagă în primul rând fluxurile de exporturi și de importuri, suntem cu ochii pe PIB. Inclusiv banca centrală – care deși nu are înscrisă între obiectivele sale creșterea economică prin responsabilitățile ce-i revin în asigurarea stabilității prețurilor și a stabilității financiare este implicată activ în dinamica PIB-ului. Dacă, bunăoară, cea mai importantă dintre deciziile cu care BNR a deschis confruntarea cu impactul nociv al pandemiei asupra activității economice a fost reducerea dobânzii de politică monetară, primul dintre motive este menținerea unui nivel optim al lichidității în bănci, care mai departe să funcționeze ca amortizor în calea tendințelor recesioniste.

Cu recesiunea nu-i de joacă. Iar un trimestru (primul din acest an) în care țara noastră a reușit, între puținele din Uniunea Europeană, să urce creșterea economică peste zero nu trebuie să însemne mai mult decât cucerirea unui cap de pod. Care să fie consolidat în trimestrele următoare.

La începutul anilor 1970, într-un comentariu din New York Times, a fost lansat conceptul de recesiune tehnică. Pe atunci, era certă definiția acestui concept: un șir de trei trimestre, unul după altul, de creștere economică minus. Sub zero, deci. În cei aproape 50 de ani ce s-au scurs de atunci, timp în care lumea s-a ales și cu lecțiile crizei izbucnite în 2008, definiția recesiunii tehnice nu a rămas tot atât de fermă, alternativa cu două trimestre fiind acum des vehiculată. Indiferent însă pentru ce variantă optăm, cu două ori cu trei trimestre, linia cea mai groasă tot la sfârșitul anului o vom trage. Pentru că, indiferent ce va fi în următoarele două sau trei trimestre, va conta PIB-ul anual.