Adrian Vasilescu, BNR: Drumul și țelul

O întrebare este repetată obsedant în sondajele pe teme economice  făcute în rândul populației: România merge sau nu într-o direcție bună? Cum însă lucrurile sunt judecate făcându-se abstracție de două puncte cardinale – unde am ajuns și de ce nu am ajuns nu acolo unde voiam să ajungem, ci acolo unde am fi putut să ajungem – răspunsurile sunt confuze. De obicei, este confundat drumul cu țelul.

Bunăstarea este țelul. Dar ca să avem o reprezentare corectă a drumului către bunăstare, fără alunecări în subiectivism, soluția cea mai bună este să analizăm cele mai relevante dintre balanțele economice. Șase dintre ele, în orice tip de economie, dau imaginea semnificativă a performanțelor țării. Sau a lipsei de performanțe. Ele sunt: 1) dinamica produsului intern brut; 2) excedentul sau deficitul intern; 3) excedentul sau deficitul extern; 4) nivelul datoriei publice; 5) stabilitatea prețurilor și stabilitatea financiară; 6) ocuparea forței de muncă.

Ce spun statisticile? PIB-ul e în al patrulea an de creștere cu semnul plus. Deficitul intern e pe cale de a fi regularizat. Contul extern s-a echilibrat. Datoria publică se menține sub cota de avarie. Inflația s-a transformat în dezinflație, iar stabilitatea financiară e deja consolidată. Suntem, deci, pe drumul cel bun. Dar mai e mult până la țel. Avem însă probleme grele cu ocuparea forței de muncă, ne dau dureri de cap raportul salariați-pensionari și rigiditatea pieței muncii, iar șomajul rămâne ridicat.