Adrian Vasilescu, BNR: Este originală această criză?

În „blestematul secol XIV“, despre care Barbara Tuchman, în binecunoscuta sa carte „Oglinda îndepărtată“, scria că „fusese născut pentru nenorocire“, ciuma bubonică aruncase Europa într-o urgie greu de imaginat. Autoarea povestește că în octombrie 1347, în portul Messina din Sicilia, vasele comerciale genoveze intrară cu oameni morți și muribunzi la vâsle. Pandemia se revărsase peste întregul continent, boala era cumplită, iar cei contaminați mureau în cinci zile după apariția simptomelor. Boala, tiranică, fiind însoțită de tiranie economică.

Firește că istoria, de-a lungul  vremurilor, a mai avut de-a face cu astfel de tragedii. De la începutul secolului XX însă, până în timpul în care trăim acum,       nenorociri de asemenea dimensiuni nu au mai avut loc. Iar criza actuală – o pandemie combinată cu căderi economice – nu poate fi în niciun fel  asemuită cu nimic din ceea ce descrie Tuchman. Comparată însă cu crizele din 1907, 1929-1933 și 2008-2011, actuala criză își impune pregnant originalitatea.

În primăvara acestui an, când criza sănătății publice devenise evidentă și toată planeta a înțeles că se confruntă cu un pericol imens, se topise orice speranță că o criză economică ar putea fi evitată. Iar acum nu știm dacă a început cel de-al doilea val al pandemiei sau încă ne aflăm în vârful primului val. Cert este că lumea întreagă se confruntă cu două mari probleme: să apere viața și sănătatea și, totodată, să fie încetinită treptat căderea economiei în împrejurarea în care sectoare importante ale producției de bunuri fizice și ale serviciilor sunt afectate de pandemie. Cu aceste două mari probleme se confruntă și societatea românească.