Adrian Vasilescu, BNR: Inflația: esențe și aparențe

Noua paradigmă a mișcării prețurilor, conturată relevant din datele comunicatului de luni al INS, este în multe privințe înșelătoare. Așa se și explică, probabil, faptul că jocul esențelor și aparențelor, ce imprimă câteva note inedite fenomenului inflaționist în toamna acestui an, a rămas neobservat.

Adevărul este că din septembrie 2014, de când inflația tot coboară, excepție făcând luna mai a acestui an, când s-a înregistrat o creștere pe 12 luni cu un punct procentual, mișcarea prețurilor preocupă tot mai puțin mass-media. Ideea – pe care o socotesc greșită – fiind aceea că prețurile care nu aleargă în galop nu interesează publicul.

Un timp, începând din luna iunie a acestui an, părea incitantă opusul inflației: deflația. După ce prețurile au pornit să înregistreze valori anuale negative, și-au făcut repede loc comentarii potrivit cărora un timp îndelungat, de aici înainte, vom avea de-a face cu deflație, fenomen mult mai grav decât inflația. Tema a prins, interesul a crescut, numai că o serie de confruntări de idei a ajutat publicul să înțeleagă că nu orice scădere a prețurilor înseamnă deflație. Și că, începând din iunie 2015, interferența scăderilor de prețuri la alimente cu creșterea consumului de alimente numai deflație nu înseamnă. Cauza scăderii prețurilor fiind reducerea TVA la alimente, începând de la 1 iunie 2015, de la 24 la sută la 9 la sută. Deflația lovește în producători, cărora reducerile de prețuri le micșorează veniturile și-i descurajează să mai aducă mărfuri pe piață. Or, începând din iunie, producătorii și comercianții chiar și-au mai adăugat câteva procente la câștig, profitând de măsura reducerii TVA, în timp ce pierderi a suferit în exclusivitate bugetul statului. Fapt fără vreo legătură cu deflația.