Versiunea completă
Banci-Asigurari

Adrian Vasilescu, BNR: Inflația este fenomen monetar cum o crimă cu armă de foc este… fenomen balistic

Ideea din titlu nu-mi aparține. A circulat cu ani în urmă în dezbaterile globale despre creșterea prețurilor, ca replică ironică la adresa tezei că înflația ar fi în exclusivitate fenomen monetar. Istoria este martoră că analiștii rezonabili, care nu erau ademeniți de iluzii, n-au mizat pe exclusivitatea cauzelor monetare în explicarea fenomenelor inflaționiste.

Vali Pencu · 29 ianuarie 2024 · 2 min de citit

Ideea din titlu nu-mi aparține. A circulat cu ani în urmă în  dezbaterile globale despre creșterea prețurilor, ca replică ironică la adresa tezei  că înflația ar fi în exclusivitate fenomen monetar. Istoria este martoră că analiștii rezonabili, care nu erau ademeniți de iluzii, n-au mizat pe exclusivitatea cauzelor monetare în explicarea fenomenelor inflaționiste. Susținând însă că atunci când inflația își arată colții,  cauza princeps este creșterea masei monetare.

Apoi, treptat, mai ales după stagflația provocată de crizele petrolului din anii 1970, ordinea lucrurilor s-a schimbat. A cântărit greu, în dezbaterile globale, discursul lui Larosiere de la Vilnius din 2014 (Jacques Larosiere, fost guvernator al Băncii Franței, fost președinte al BERD, o voce care s-a impus în dezbaterea contemporană de idei economico-financiare). În opinia lui, criza izbucnită în America în 2007-2008, de unde s-a răspândit în toată lumea, rezultase dintr-un boom excesiv al creditului. De asemenea, a mai subliniat că expandarea masei monetare pe scară largă a reaprins riscurile inflaționiste, pentru că  mișcarea  prețurilor poate fi ușor scăpată din mână. Dar nici Larosiere și nici alte voci de același calibru nu au pledat în favoarea rolului dominant al creșterii masei monetare în declanșarea  furtunilor inflaționiste.

Deși, între cauzele inflației  au  continuat să fie nominalizate cantitatea de monedă în circulație și percepția publicului privind valoarea banilor, locurile din față au început să fie  ocupate într-o tot mai mare măsură  de   excedentul de cerere, de  șocurile din planul ofertei, de importuri și, mai cu seamă, de  motive de ordin structural între care întârzierea reformelor – cel mai des invocată.

Citește și