Adrian Vasilescu, BNR: Inflația în standard compensează căderea economică

Recuperarea celor 12 procente pierdute de creșterea economică în  aprilie–iunie anul trecut deși vizibilă, se miscă încet. A intervenit însă, într-o măsură considerabilă, un factor compensator. Și asta în împrejurări în care foarfecele crizei actuale au tăiat și taie în continuare venituri.

Compensația a venit de acolo de unde puțini se așteptau, de la inflație.  Și iată  cum, la noi, inflația ocupând acum locul cel mai bun în topul celor 27 de țări ale Uniunii Europene, se mișcă mai încet decât câștigurile. Și, cu deosebire, a încetat să mai muște din venitul real, indicator care se calculează prin raportarea dinamicii veniturilor populației la rata inflației.

Cum am ajuns aici? Și de unde am plecat? Doi ani și opt luni, din octombrie 2017 și până în vara lui 2020, cât timp ne-a bătut vântul unui galop al prețurilor stârnit de o decizie neinspirată a autorității responsabile cu reglementarea tarifelor în domeniul energiei, dinamica inflației era o temă de zi cu zi în spațiul public. Iar când, în mai 2018,  creșterea prețurilor a atins vârful cel mai de sus, rata inflației urcând la 5,41 la sută, cea mai mare din întreaga Uniune Europeană, dezbaterea publică a explodat. Și, paradoxal, în tandem cu becurile roșii ce se aprindeau continuu, semnalând că se scumpește viața, în cercurile populiste banca centrală era criticată că ține dobânda de politică monetară sus, în contrasens cu Fed, cu BCE, cu băncile centrale din Cehia, Polonia si Ungaria. Era pusă în discuție o problemă spinoasă: aceea că nu era de ajuns că se scumpeau mărfurile în piețele de consum, dar continua și creditul bancar să fie scump. În condițiile  în care rata dobânzii de politică monetară stabilită de BNR era și ea cea mai mare din Uniunea Europeană.