Adrian Vasilescu, BNR: O criză care anunță altă criză?

Orice criză vine, de regulă, cu propria agendă: calendar, cauze, simptome. Implicând, desigur, mobilizări de anvergură pentru a-i atenua șocurile si pentru a-i scurta durata. Criza actuala, deși are un specific inedit, nu face excepții.

Sunt puține vocile, pe planetă, care neagă specificul inedit al crizei ce ne tulbură în prezent viața. Dacă însă, un timp, exceptându-i bineînțeles pe coronasceptici, se constituise o unitate de vederi între vârfurile medicinei, științelor economice, politicieni, analiști, formatori de opinii, publicul larg, cu privire la o criză dublă – a sănătății publice și a economiei – acum această comuniune pare să se destrame. Sunt vânturate teorii noi, potrivit cărora  în prezent suportăm o criză a sănătății publice, al cărei impact s-a extins asupra economiei, pe care a dezorganizat-o dramatic; dar că, imediat ce actuala criză se va stinge, va începe alta, a cărei agendă va fi exclusiv economică.

Pe ce se întemeiază un astfel de raționament? Pe argumentul că bugetele  statelor lumii, și în egală măsură bugetele companiilor din economie, dezechilibrate în confruntarea cu actuala criză, nu vor reuși prea repede să restabilească încrederea slăbită, să readucă investițiile și să facă să revină creșterea economică. Raționamentul e logic. Dar, în ciuda logicii, istoria ne este martoră că timpul a infirmat deseori acest raționament.