Adrian Vasilescu, BNR: Patru decenii de galop inflaționist

Cu o lună înaintea Paștelui 1981, făceam o documentare în câteva localități din Transilvania. M-au surprins schimbările în aprovizionarea comerțului pentru… masa de Paște.

Cum încercările de laicizare eșuaseră, autoritățile mai asigurau, prin anii 1970, o aprovizionare oarecum rezonabilă înainte de Paște și de Crăciun. Ce se schimbase în 1981? Un șef local, la Zalău, mi-a povestit că, în condițiile penuriei intervenite, repartițiile se făcuseră selectiv. Populația nu va avea de unde să cumpere nici ouă, nici brânză, nici carne de miel. Au fost umplute însă magazinele cu jamboane afumate.

A doua zi însă…surpriză mare; în magazine nu mai era nici urmă de jambon. Peste noapte, potrivit unei indicații venite de la București, fuseseră adunate din magazine jamboanele, împreună cu alte produse alimentare, pentru a constitui un fond de export. Nimeni, pe plan local, nu știa motivul. Era însă vremea în care lumea se informa de la televiziunile din jur. În Transilvania se urmărea Budapesta, în Banat Belgradul, în sud Sofia. Atunci însă, la începutul anilor 1980, televiziunea maghiară nu era atât de preocupată de realitățile din România ca mai târziu, în anii 1985 – 1989, când se comenta sistematic impasul economic în care ajunsese regimul de la Bucuresti. Desigur, întâmplarea de dinaintea Paștelui 1981 fusese amintită în jurnalul de seară, dar fără detalii, iar strângerea unor bunuri alimentare din magazine pentru a fi exportate a fost pusă pe seama setei de valută a lui Ceaușescu.