Adrian Vasilescu, BNR: Piața muncii din România – încotro? (3)

Memento. În Uniunea Europeană, România ocupă locul 28, din 28 de țări, în topul educației financiare. Din această capcană putem scăpa! Cu o condiție: să vrem!

Emoțional – vrem cu toții, din toată inima! Dar rațional? Să vrei, rațional, înseamnă să faci. Cine să facă? Desigur, și cei care, în școlile de toate gradele, se pregătesc pentru viitor. Acum însă răspunderea cade pe masa mare a populației active. Vreo opt milioane de suflete dintr-un total pe care statisticienii îl numesc, astăzi, populație rezidențială. Din populația activă, se alege masa salariaților: 4,8 milioane, până în momentul de față. Forța de muncă angajată cu contracte. Numărul e în creștere. Mai numărăm, aici, șomerii, lucrătorii pe cont propriu din agricultură, liber-profesioniștii, persoanele fizice autorizate.

Ei toți – lucrători necalificați, lucrători mai mult sau mai puțin calificați, tehnicieni, specialiști, manageri, patroni – se mișcă în piața muncii. Un tărâm restructurat în bună parte, din decembrie 1989 și până acum, dar având totodată o mare nevoie de noi restructurări. Radicale. Căci diferența dintre România și țările dezvoltate se reflectă, pe piața muncii, sub forma unei presiuni nefericite asupra moralului personalului. Încă scăzut. Și nu doar din cauza plății modeste a muncii. Cauzele sunt multe, în prim-plan fiind perspectiva.