Adrian Vasilescu, BNR: Prin câte voci vorbește Banca Centrală?

Când vorbește Banca Națională, o face prin rapoarte și comunicate elaborate de departamentele de specialitate, analizate apoi în comitetele permanente alcătuite potrivit legii și aprobate, înainte de a fi date publicității, de Consiliul celor nouă. Sau prin vocea guvernatorului, în conferințe de presă, în conferințe și dezbateri publice, în interviuri. Ori, sub dictatul evenimentelor, prin vocea purtătorului de cuvânt, care exprimă poziția oficială a conducerii acestei instituții fundamentale a țării.

Viața i-a impus băncii noastre centrale să devină o „trilaterală“. Să acționeze deci întâi și întâi ca autoritate de politică monetară și valutară. Și să  fie, în egală măsură, centru de cercetări monetare, să facă studii care să asigure substanța teoretică pentru întreaga activitate practică a instituției. În plus, să-și asume și rolul de școală de educație financiară. Din această perspectivă, având în vedere cerințele timpului prezent și nu pe acelea ale vremurilor apuse, Banca Națională vorbește prin toate vocile care sunt pregătite să aibă o comunicare deschisă și competentă cu publicul, cu societatea în general.

Cum am scris săptămâna trecută, în spațiul și timpul acestei trilaterale nu s-au aliniat planetele, ca toate vocile să se adreseze publicului după un punctaj unic. Aici lucrează specialiști care sunt profesori și le vorbesc studenților, cadre universitare; sunt cercetători de anvergură; sunt autori de cărți, de studii, de analize de referință; totodată sunt invitați să țină prelegeri în cadrul stagiilor de pregătire a profesorilor care predau economia în licee. Nu mă voi feri să spun că la BNR densitatea de creiere e foarte mare. Se întâmplă, așa cum e și firesc, ca opiniile exprimate de aceste voci, care ajung în circuitul public fie prin cărți, conferințe, dezbateri, fie de pe bloguri personale sau conturi de „Facebook“, să nu semene întotdeauna cu pozițiile oficiale ce poartă „ștampila“ Băncii Naționale. Dar asta nu înseamnă că autorii acestor opinii știu  ceea ce BNR nu știe ori nu vrea să spună! Dacă guvernatorul, într-o conferință de presă, spune că „stăm cu arma la picior“, iar Lucian Croitoru scrie pe blog că, în caz că vine recesiunea, ar fi bine ca salariile bugetarilor să fie înghețate, de aici nu se desprinde vreun motiv pentru admonestări publice!

Repet ce am mai spus: pozițiile oficiale fundamentate de Banca Națională nu se nasc din opinii trase la șapirograf. Ci din nenumărate puncte de vedere divergente. Și din confruntări aprinse. Pe masă sunt aceleași informații. Dar interpretările pot fi diferite. Interpretările pot fi multe, dar poziția oficială, care exprimă judecata finală, trebuie să fie una singură. Dacă guvernatorul spune că „stăm cu arma la picior“ nu înseamnă că analizele arată o stare de pace, iar BNR se pregătește să ia poziție de tragere. Dar, cum afirma recent șeful Băncii Centrale a SUA, în lumea de azi, vulnerabilă și riscantă, băncile centrale se lovesc de evenimente cu care nu au mai avut de-a face și sunt nevoite să învețe din mers să le facă față! Să fie pregătite să le facă față!