Adrian Vasilescu, BNR: Proprietar sau chiriaș?

Într-o recentă analiză a pieței imobiliare românești, accentul era pus pe noua tendință a dezvoltatorilor de a-și diversifica portofoliul de locuințe noi. Acum, lângă apartamentele construite anume ca să fie vândute populației cu acces la credite ipotecare sunt proiectate blocuri întregi cu destinație din capul locului pentru închiriere. Motivul: a intrat în câmpul muncii o nouă generație, în rândurile căreia sunt mulți tineri cu venituri mici, care nu se califică  pentru credite bancare, ceea ce face să crească semnificativ numărul celor pentru care „acasă”  va fi, cel puțin pentru un timp, o locuință închiriată.

 Judecata dezvoltatorilor imobiliari pare corectă. Un indiciu, între multe altele: contractele de închiriere se încheie acum pe mai mulți bani decât în anii trecuți. Deși dacă am introduce în judecată un alt reper – statisticile oficiale, cele recente desigur, cu date noi referitoare la fondul de locuințe – ar putea ieși în evidență multe semne de îndoială în această alegere. Un analist din afara țării, care ar citi într-un document publicat zilele trecute că, în România activele imobiliare au o pondere puternic dominantă în avuția populației, 95,6 la sută din totalul locuințelor fiind în proprietate privată – o realitate unică în Europa – s-ar întreba cum este posibilă creșterea cererii de închirieri. Iar întrebarea ar fi cu atât mai justificată dacă ar raporta numărul de gospodării ale populației, în jur de 7,2 – 7,4 milioane, la fondul locativ, care cuprinde în prezent 9 milioane de locuințe.

Această avuție, care la numărătoarea de pe avers pare  impresionantă, își dezvăluie pe revers o altă față. Ce vedem aici? Întâi și întâi, o realitate evident contradictorie, care în lumina reflectoarelor legități cererii și ofertei își spune adevărata poveste. Dacă valoric fondul de locuințe a ajuns la 400 de miliarde de euro, nivel record în ultimii zece ani, multe active sunt uzate fizic și moral. Mai ales moral, pentru că multe locuințe sunt vechi și nu corespund cerințelor actuale;  totodată, au spații înguste în care nu mai e loc pentru tânăra generație intrată recent în câmpul muncii. De aici, cererea în creștere. Potrivit calculelor, multe făcute de agenții imobiliare, deficitul ar fi de 1 milion de locuințe.