Adrian Vasilescu, BNR: România activă: cea care face bani

Avem șanse, și în acest an, să obținem un ritm mai bun al Produsului Intern Brut. Ceea ce înseamnă, practic, o creștere economică mai mare  comparativ cu anul precedent. Și cu anii precedenți. Mai mult chiar, plecând de la cifrele din primele două trimestre, ne așteptăm la un ritm între 4 și 5 la sută al PIB-ului în 2016. Exprimat, desigur, prin mai multe bunuri fizice și servicii, prin mai multe valori adăugate deci. Și, totodată, prin mărfuri mai multe și mai bune în magazine, dar și prin mai mulți bani în buzunare. S-a deschis astfel, chiar dacă nu atât de mult cât ne-am fi dorit, calea către o schimbare esențială. Pentru ca economia să-și recâștige încrederea pierdută, iar populației să-i fie redată speranța pierdută.

Dar calea asta e lungă și va putea fi parcursă numai dacă societatea românească va reuși să valorifice mai bine ce avem: capacități de producție, bani, oameni. Și, mai ales, să-și asume măsuri durabile și nu focuri de paie.

Ce criterii sunt de luat în seamă? Dinamica PIB-ului este, desigur, o dimensiune relevantă. Mult prea generală însă. Pentru a ne feri de alunecări în subiectivism, soluția optimă este consultarea  balanțelor adevărului. Între care opt, în orice tip de economie, dau imaginea cea mai semnificativă a performanțelor unei țări. Sau a lipsei de performanțe. Iată-le: 1) dinamica produsului intern brut nominal; 2) locul țării în topul valorilor PIB-ului pe locuitor la paritatea standard a puterii de cumpărare; 3) productivitatea muncii; 4) excedentul sau deficitul intern; 5) excedentul sau deficitul extern; 6) ocuparea forței de muncă; 7) mișcarea prețurilor; 8) vitalitatea sau anemia monedei.