Adrian Vasilescu, BNR: Și băncile centrale își fac bagajele pentru lumea de după criză

​Inflația a  ajuns  în martie la cele mai înalte rate de creștere. Iar faptul că, atât în Uniunea Europeană, cât și în America, ratele lunare au urcat  cu câte două ori trei procente într-o singură lună este un indiciu singur că prețurile sunt în urcare. Și că inflația va mai dura.

Șocant însă, nu doar pentru societatea civilă globală, dar și pentru mulți economiști, este noua teză pusă în circulație – și care are solide argumente nu doar teoretice, dar și practice – că politica monetară a băncilor centrale nu are leac pentru actualul ciclu inflaționist. Mai mult, așa cum numeroase mari publicații internaționale au  dezbătut zilele trecute, „dacă băncile centrale s-ar încumeta să lovească direct cauza cauzelor acestei inflații galopante, criza energetică, nu doar că ar fi fără efect, dar ar și împiedica redresarea într-un moment în care gospodăriile populației din toată lumea contabilizează  mari pierderi de venituri”.

O privire înapoi, în istorie, ne va ajuta să înțelegem mai bine această teză, care nu este deloc nouă.  Școala de la Banca Națională a României a dezvoltat-o încă din 2007, analizând componentele inflației, pe cea tranzitorie, ce reflectă mișcarea prețurilor volatile, între care cele ale produselor energetice, și componenta permanentă – inflația de bază.