Adrian Vasilescu, BNR: Tovarăși de drum

Comunicatul de marți al BNR, făcut public după ședința Consiliului de Administrație, scoate în relief mai mulți factori ce vor însoți corabia cu însemnele “PIB-ul României” în apele repezi ale anului 2013. Notez doi, care mi se par cei mai importanți: riscurile și incertitudinile. Nimic special pentru țara noastră în această privință. Mai multe prognoze pe termen lung referitoare la economia globală – și mai cu seamă proiecția pentru viitoarele patru decenii a Clubului de la Roma – susțin că de aici încolo, pentru multă vreme, tovarășii de drum ai creșterii economice vor fi riscurile și incertitudinile. Problema locală a României e alta: cum va reuși economia noastră să-și organizeze călătoria în așa fel încât să obțină un PIB sănătos și cu un ritm de creștere sustenabil.

De unde plecăm? De la un tabloul general nu tocmai confortabil. Un tablou împărțit în două. O parte activă: un șuvoi curgător de oameni muncitori și performanți, învățând să caute reușita, succesul în profesie, în meșteșuguri, în afaceri. Făcătorii principali de PIB. Lângă ei, o masă mare de oameni care încă mai așteaptă ” să li se dea” bani, “să li se facă” loc pe piața muncii, deși nimic nu e mai greu în România decât să găsești oameni potriviți pentru multe dintre muncile potrivite. Măsura care ne apropie de adevăr, în fața unui tablou cu două interferențe și adeseori cu lumini difuze ori cu umbre, este menționată în amintitul comunicat al BNR: “o cvasistagnare a activității economice în 2012”; și felul în care vom reuși să înaintăm în 2013, într-un an în care nu scăpăm de “caracterul volatil al fluxurilor de capital” și de “rigidități structurale în economia românească și în corelarea creșterii salariilor cu productivitatea muncii”.

Ar putea să fie forțat un salt mai viguros al PIB-ului? Răspunsul poate fi afirmativ. Cu o condiție însă: dacă s-ar obține o creștere economică sustenabilă. Desigur, bazată pe competitivitate. Dar la o astfel de valoare nu vom ajunge fără restructurare, fără organizarea inteligentă a muncii și fără dezvoltarea sistemului intereselor. A mări însă viteza de creștere înainte de dobândirea criteriilor invocate ar însemna să ne încărcăm cu un nou focar de ineficiență.