Adrian Vasilescu, BNR: Un top și mai multe întrebări

De mai mulți ani, Eurostat publică – trimestru după trimestru și an după an –  comunicate ce rezultă din incitante eforturi de ierarhizare a puterilor economice la nivelul Uniunii Europene. Între criteriile luate în seamă nu găsim nici inflația, nici cursul de schimb, nici câștigurile din muncă și nici dobânzile de politică monetară. E limpede din ce motiv: fiindcă aceste valori, relevante pentru economia oricărei țări, pot fluctua nu doar de la un an la altul, ci și de la o lună la alta fără să modifice semnificativ topul european al puterilor economice. Sau pe cel global. Dacă dolarul, ca să dau un exemplu, s-a depreciat mai mulți ani la rând față de euro, nu înseamnă că America și-a pus în joc poziția de cea mai puternică economie din lume. Mai cu seamă că deprecierea unei monede poate fi și strategică.

Care sunt însă valorile definitorii? Le redau, în ordinea din tablourile Eurostat, pe acelea care sunt luate în calcul ori de câte ori se fac topuri ale puterilor economice: 1) PIB-ul total din fiecare țară, în euro; 2) PIB-ul pe locuitor, în euro; 3) punctajul ce exprimă puterea de cumpărare a PIB-ului pe locuitor, în raport cu prețurile generale dintr-o țară sau alta; 4) puterea de cumpărare pe locuitor, în fiecare țară, față de media puterii de cumpărare în cele 28 de state membre ale Uniunii Europene.  De reținut că topurile nu se opresc la tabloul general din fiecare țară, ci cuprind și detalii care privesc ierarhizarea pe regiuni.

Ce poziții ocupă România în acest top? Să privim tabloul. Plecând de la PIB-ul nominal total. În 2008, bunăoară, suma era de 139,8 miliarde de euro. Situând România, înainte de criză, pe locul 17 din 28 de țări din UE. În 2015, PIB-ul a urcat la 160 miliarde de euro. Dar România tot pe locul 17 a rămas.