Adrian Vasilescu: Dezinflația noastră cea de toate zilele

Prețurile cresc încet. Tot mai încet. Statisticienii definesc acest proces dezinflație. Nu e deflație, deci prețurile (generale) nu scad, ca să dea peste cap producția, valoarea activelor și creșterea economică. Nu e nici inflație galopantă, care să ne scumpească viața. Datele venite marți dimineață de la Institutul Național de Statistică menționează cea mai scăzută rată a creșterii prețurilor pe 12 luni din noiembrie 1990 încoace: 2,40%. Iar faptul că, din octombrie 2011 și până în martie 2012 inclusiv, rata pe 12 luni a tot scăzut, plecând de la 3,55% și ajungând la 2,40%, exprimă atât consolidarea dezinflației, cât și fixarea temeinică înăuntrul coridorului de țintire a inflației.

Să vedem însă, pe îndelete, ce semnificații au cifrele din recentul comunicat al INS. Începând cu efectul statistic. Fiindcă în niciun caz nu poate fi evitat faptul că în 2012 dinamica inflației are și va avea suișuri și coborâșuri influențate nu doar de fluctuația efectivă a prețurilor în acest an, ci și de felul în care s-au mișcat prețurile în 2011. Mișcare influențată, la rândul ei, de evoluția prețurilor în 2010, anul în care creșterea cu cinci puncte procentuale a taxei pe valoarea adăugată a produs dezordine în tabloul inflației.

În 2010, în prima parte a anului, deși România se confrunta cu o recesiune dură, curba inflației descria o mișcare calmă. Rate lunare dintre cele mai mici, de 0,20, apoi de 0,16 și de 0,15% au readus mișcarea prețurilor în coridorul de țintire a inflației. Și dintr-o dată, în iulie 2010, a intervenit ruptura. Inflația lunară a urcat brusc la 2,58%, împinsă acolo de creșterea TVA. Rata pe 12 luni a sărit și ea, de la 4,38 la 7,14, apoi până la 8,41%. Din cele 27 de țări ale Uniunii Europene, multe dintre ele suferind de inflații mari, România ajunsese în prima parte a lui 2011 la inflația cea mai mare. Pentru ca în iulie 2011, tot brusc, așa cum brusc a urcat în iulie 2010, să coboare la 4,85%. Intervenise un fenomen statistic: rata lunară din iulie 2010, de 2,58%, care a stricat media inflației pe 12 luni până în iunie 2011, și-a epuizat ciclul și a ieșit din seria ce este luată în calcul.

De aici înainte, ratele lunare negative (scăderi ale prețurilor) din iulie, august și septembrie 2010 sau ratele cu creșteri mici din lunile ce au urmat au adus prețurile generale în coridorul de țintire a inflației. Notez: 3,55% în octombrie, 3,44 în noiembrie, 3,14 în decembrie 2011, 2,72 în ianuarie, 2,59 în februarie și 2,40 în martie 2012. Atenție însă: regăsim în aceste cifre joase și nelipsitul efect statistic care își spune cuvântul în etapa actuală. Bunăoară, o rată lunară în martie de 0,42% nu este dintre cele mai mici. Dar e mai mică decât rata de 0,60% din martie 2011, care n-a mai fost luată în calculul inflației pe 12 luni și astfel s-a ajuns la 2,40%. Socotind mai departe, vom vedea că o inflație lunară în aprilie 2012, care probabil va fi tot în jur de 0,40%, dacă nu chiar mai joasă, va fi mai mică decât rata de 0,66% din aprilie 2011, care de asemenea va ieși din calcul. Și, atunci, rata pe 12 luni se va apropia de 2%.