Alexandra Petrescu, MYP și DP Coordinator, Genesis College: Gândire sistemică în educația de business: de ce elevii trebuie să vadă economia ca pe un ecosistem

Septembrie 2008. Conducerea băncii “Lehman Brothers” dispunea de analiști competenți, de modele financiare sofisticate și de instrumente capabile să evalueze riscurile în timp real. Cu toate acestea, rapiditatea prin care instituția a ajuns la faliment i-a luat prin surprindere chiar și pe cei din interior. Andrew Ross Sorkin a numit fenomenul too big to fail (ideea că anumite instituții deveniseră atât de integrate în sistemul financiar global, încât falimentul lor părea, în teorie, de neconceput). Și tocmai această convingere i-a orbit. Nimeni nu a prevăzut adevărata amploarea a riscului: modul în care o decizie luată în cadrul departamentului de produse structurate putea declanșa dezechilibre majore în bilanțurile băncilor europene sau cum o criză a pieței imobiliare din Statele Unite se putea transforma, în doar câteva săptămâni, într-o criză globală de lichiditate.

Mă gândesc adesea că educația de business de astăzi riscă să repete exact același tipar, nu la scara economiei globale, dar cu efecte la fel de reale asupra generației care se formează acum pe băncile școlilor. Există riscul de a forma absolvenți too specialised to see, concentrați mai degrabă pe ideea de certitudine, decât pe cea de explorare și insuficient pregătiți să înțeleagă imaginea de ansamblu. Iar dacă educația de business devine ea însăși too big to fail, adică prea instituționalizată, prea rigidă, prea autosuficientă pentru a se reinventa, consecințele nu se vor vedea în piețele financiare, ci în structura profundă a celor care vor deveni liderii de mâine.

Complexitatea ca normalitate, nu ca excepție