Azi angajat, mâine acționar

În încercarea de a rămâne adecvați vremurilor (iar zilele noastre ne arată un context în care evoluțiile din piața muncii atrag în cel mai bun caz confuzie și, în cel mai rău, panică), angajatorii sunt în perpetuă căutare de răspunsuri, soluții, alternative la ceea ce par a fi probleme noi care țin de raporturile cu angajații. Fie că e vorba de flexibilitate fără granițe, de săptămâna de patru zile, de concediu nelimitat, de venitul de bază necondiționat, de inteligența artificială etc., ni se demonstrează încă o dată că problemele complexe au tendința să devină și mai complexe pe măsură ce trece timpul. Acestea sunt teme la care angajatorii chiar trebuie să reflecteze și să contribuie cu răspunsuri, iar, la un moment dat, să și acționeze.

Însă, până atunci, în eternul deziderat de a debloca întregul potențial al forței de muncă, mulți angajatori se întreabă, firește, dacă au epuizat soluțiile existente de maximizare a acestui potențial. O altă întrebare frecventă rămâne cum să aliniem interesele angajaților cu cele ale acționarilor. Pentru că, atunci când angajații au o miză în succesul companiei, când se simt parteneri într-un efort comun, ei devin mai implicați în proiectele gestionate, gândesc mai creativ, sunt mai productivi și astfel se creează un cerc virtuos de beneficii reciproce, în care succesul angajaților este legat de al companiei și viceversa.

Iar unul din instrumentele de acum clasice, accesibile și utilizate la scară largă în economiile din vest pentru a conecta acest tip de angajament personal de performanța afacerii este remunerarea pe bază de capitaluri proprii.