Băncile centrale s-au încrezut prea mult în propriile puteri de luptă cu inflația, iar societatea le-a permis acest lucru

Secretul a ieșit la iveală. Ban­cherii centrali nu sunt zeități, indife­rent de cât de mult ne-am dorit pro­babil câteodată să le atribuim puteri aproape supranaturale. Să nu uităm să ne privim în oglindă: au acumulat oficialii prea multă influență și a fost societatea complice la acest lucru?, se întreabă Daniel Moss, editorialist la Bloomberg.

Graeme Wheeler, care a condus banca centrală a Noii Zeelande timp de cinci ani, și Brye Wilkinson, fost oficial al Trezoreriei țării, argumen­tea­ză că bancherii din întreaga lume au devenit prea încrezători în pro­priile capacități și, împreună cu a­gențiile fiscale, au injectat prea mulți bani pe o perioadă prea îndelungată pentru ca economiile să poată face față. Această problemă a fost aproa­pe universală.

Salvarea, spun autorii, ar putea veni dacă s-ar admite acest lucru, iar bancherii centrali și-ar vedea de trea­bă cu un nou și profund sentiment de umilitate. Criticile privind politica monetară sunt în floare peste tot.