Băncile și teoria conspirației

Săptămâna trecută, Banca Națională a publicat Raportul asupra stabilității financiare – un document amplu, care analizează luminile și umbrele din economie, în general, și din sistemul financiar, în special. Raportul a suscitat, și de această dată, un interes deosebit, ceea ce este foarte bine. În fond, banca centrală oferă publicului un spectru deosebit de vast de informații, împreună cu analize ample și studii de caz. Este bine ca publicul să fie informat și să folosească aceste informații.

Este mai puțin bine când informațiile și analizele realizate de experții băncii sunt răstălmăcite în tonuri de un populism strident, care nu au nimic de a face cu fenomenele analizate. Iar asta, în condițiile în care raportul oferă și explicația fenomenelor nefavorabile și propune soluții de remediere.

Situația particulară la care mă refer aici este aceea a temei speciale a raportului, intitulată „Eficiența operațională a sectorului bancar și nivelul intermedierii“. Tema discută, dintr-un unghi specific, unele dintre vulnerabilitățile structurale la adresa stabilității financiare din România, abordate și în alte secțiuni ale raportului.