Banii… după ce a înțărcat Bălaia finanțărilor din afara țării

Înainte de criză, în România, nevoia de bani creștea exponențial. Visam autostrăzi, drumuri, canalizări, infrastructură energetică și multe altele. Iar mulți bani, chiar foarte mulți, nu veneau din munca țării, ci de peste hotare. Și veneau în valuri. Valută. Intrarea în NATO și apropierea aderării la Uniunea Europeană făcuseră țara atractivă pentru bănci și pentru fondurile de investiții în căutare de oportunități. Și mai erau banii trimiși acasă de românii plecați în lume. Așa că a crescut consumul, au crescut investițiile în consum, a făcut explozie piața imobiliară. Consumul devansase oferta internă de bunuri fizice și de servicii. Țara consuma mai mult decât producea. O parte a populației, care avea și acces la credite bancare, ajunsese chiar să creadă că nu toate drumurile către dezvoltare trec prin eficiență economică.

Așa au mers lucrurile de prin 2004-2005 până în toamna lui 2008. La banii din bănci, pentru credite de consum și pentru contracte ipotecare, am făcut deseori referiri în această rubrică. Voi analiza, acum, alte două fluxuri, banii trimiși acasă de românii plecați din țară și investițiile străine directe. Ambele, importante pentru economia României.

Dreptul câștigat de cetățenii români, începând cu 1 ianuarie 2002, de a circula fără vize în Uniunea Europeană a schimbat mult viața în societatea românească. Peste trei milioane de români au devenit rezidenți ai altor țări. Chiar dacă pleacă, vin, iar pleacă, adevărul este că pe piața muncii din vestul Europei, indiferent că e vorba de câmpurile de căpșuni din Spania, de șantierele de construcții din Marea Britanie și din alte părți sau de spitalele ori companiile specializate în informatică din multe țări, în numai câțiva ani s-au adunat foarte mulți români. În general, au plecat oameni harnici și bine pregătiți. Iar de la ei, începând cu deosebire din 2005, au început să vină în țară, ca ajutor pentru familiile rămase acasă, foarte mulți bani. Dacă în 2005 sumele au fost ceva mai „modeste”, în jur de 3,8 miliarde de euro, până în 2008 aproape că s-au dublat, apropiindu-se de 6,5 mld. euro.