Bătaia investitorilor pentru a finanța Romgaz și Neptun Deep arată un singur lucru: gazul rămâne esențial în tot „zgomotul“ verde. În timp ce UE finanțează importuri chinezești și refuză să dea bani pentru gaz local, greii lumii au stat la coadă pentru re

♦ Succesul emisiunii de obligațiuni corporative a Romgaz arată cât se poate de clar importanța gazului în contextul tranziției energetice și încrederea pe care greii lumii o au în managementul companiei ♦ În timp ce UE ezită să finanțeze proiecte strategice, cu resurse europene, elita financiară internațională s-a îmbulzit la ușa Romgaz pentru a-i da bani să scoată gazul din Marea Neagră ♦ Mai departe, regiunea pare că strânge rândurile și se orientează pe forțele sale, chiar dacă refrenul de la Bruxelles îmbie la energie verde cu importuri de tehnologie chinezești. Începerea exploatării comerciale a terminalului de gaz natural lichefiat Alexandroupolis din Grecia este un alt semnal, alături de toate eforturile Poloniei sau Bulgariei pentru diversificarea alimentării cu gaze ♦ Însă asul din mâneca României este chiar resursa proprie.

Romgaz, cel mai mare pro­ducător de gaze din România, deținut de statul român, a vrut să obțină 500 mil. euro prin prima emisiune de obligațiuni corpora­tive din sectorul de gaze naturale și a atras interes de peste 6 mld. euro. Potrivit informațiilor ZF, circa 80% din sume au fost plasate de coloși interna­ționali de talia Amundi sau Blackrock, restul venind de la investitori locali.

Sunt multiple lucruri care atrag atenția la acest proces. În timp ce UE ezită să finanțeze prin instrumentele sale proiectele pe gaz, investitorii străini globali se bat pentru proiectul energetic Neptun Deep, care va scoate gaz din Marea Neagră, o resursă europeană, care poate contribui la stabilitatea alimentării în regiune, dar care bine utilizată poate genera efecte pe orizontală semnificative.