Belarus, o țară săracă și mică condusă de un dictator la care UE nu poate rămâne indiferentă: ce se întâmplă acolo are impact asupra geopoliticii locale, puterii din Rusia și importurilor de petrol și gaze naturale

Pandemia și alegerile prezidențiale din Bielorusia au reamintit europenilor că această țară există. Dincolo de amu­za­mentul provocat de remarcile președin­telui reales Aleksandr Lukașenko, ultimul dictator al Europei, despre coronavirus, cum că acesta poate fi ținut la distanță prin munca la câmp și vodcă, statul cu nici zece milioane de locuitori prezintă interes pentru Uniunea Europeană pe mai multe fronturi: geopolitică, Rusia și importurile de petrol și gaze naturale.

Bielorusia este o economie mică, săracă, în criză, însă este un stat tampon între Rusia și NATO, este una din țintele Parteneriatului Estic prin care UE a încercat să-și extindă influența în fostul spațiu sovietic, dar face parte din Uniunea Eurasiatică, răspunsul Rusiei la piața comună europeană, este dependentă comercial și energetic de Rusia, încearcă o reorientare spre China pentru bani și trece printr-o criză politică.

Apoi, uneori, Lukașenko i se opune lui Vladimir Putin, iar analiștii spun că președintelui rus urmărește cu mare atenție situația politică și socială din țara vecină – marcată de o ascensiune fără precedent a opoziției și proteste de stradă de amploare – deoarece ar putea deveni un exemplu pentru ruși. De asemenea, Bielorusia este pe ruta unor conducte de petrol și gaze naturale importante pentru Europa.