Bugetul 2013: 18 pagini și restul este încă tăcere

Premierul Victor Ponta a prezentat joi timp de două ore în power-point și în euro câteva linii pentru bugetul de stat pe 2013. Pentru ca lumea să înțeleagă cum e cu bugetul, cea mai importantă lege a unui stat într-un an, premierul a rezumat în 18 pagini cărțulia de aproape două kilograme și câteva sute de pagini care se plimbă la începutul fiecărui an prin Parlament și al cărei parcurs prin creșteri sau tăieri din pozițiile bugetare este urmărit lacom de câteva sute de ochi care se pregătesc să vândă ceva statului sau să-și extragă rentele anuale. Victor Ponta a prezentat simplu cât încasează statul, pe ce se duc banii, care sunt datoriile acumulate de stat (premierul a uitat să spună că acea creștere a datoriei din ultimii patru ani are în special la bază guvernul PDL-PSD din 2009, când el era ministru) și care sunt problemele istorice lăsate moștenire de predecesori pe care Guvernul lui trebuie să le rezolve și să le plătească. Premierul a făcut un mare pas înainte în administrația publică prin modul de prezentare. A punctat la nivel de comunicare.

Dar dacă trecem repede peste show, vedem că premierul a făcut o dare de seamă: atâția bani vom strânge și acolo îi vom cheltui. Prin forma prezentată joi, premierul nu-și asumă nimic ca viitor. Câte locuri de muncă va crea, care sunt proiectele pe care statul le va finanța, ce investiții va atrage și în ce domenii, cum va reduce datoria publică de 51 de miliarde de euro, pentru ca în fiecare an să nu mai fie nevoie să plătească dobânzi de 2,5 miliarde de euro, cum va reduce cheltuielile astfel încât să elibereze bani pentru scăderea impozitelor și taxelor sau pentru a investi în proiecte noi. La capitolul cheltuieli cu bunuri și servicii în valoare anuală de 7,6 miliarde de euro, nu-și propune nimic. Doar va plăti acești bani. Dacă și-ar dori să facă rost de un miliard de euro, premierul și ministrul finanțelor ar trebui să spună din start că guvernul taie 15% din prețul facturilor pentru bunuri și servicii și cred că niciun furnizor nu s-ar supăra, pentru că au marjă suficientă de câștig. Numai să fie păstrat contractul. O avea România ponderea cea mai mică de cheltuieli sociale din toate statele Uniunii Europene, dar să plătești an de an 4,4 miliarde de euro pe cheltuieli cu asistența socială, în condițiile în care sunt oameni care vin și-și ridică ajutorul social cu mașina, înseamnă o palmă dată celor care se luptă zi de zi să stea în business, să plătească salarii și poate să facă ceva profit.

Dacă premierul a ales această modalitate de susținere a bugetului în fața opiniei publice, oricum mult mai bună decât turuiala fostului premier Boc, după discuțiile cu FMI va trebui să iasă din nou public și să spună cum va folosi acest buget, care îi aduce venituri de 46 mld. euro pe an, pentru a trece de la o creștere economică de 1,8% la 4% anul viitor, cum va reduce birocrația administrativă, în special cea fiscală, astfel încât România să câștige locuri în clasamentele internaționale de taxe și competitivitate ca să atragă investiții sau cum va reduce aparatul bugetar de la 1,2 milioane la 800.000 la finalul mandatului de patru ani, dar în același timp va facilita crearea a cel puțin 800.000 de locuri de muncă în sectorul privat.

Niciun Guvern nu și-a propus niște ținte cifrice de dezvoltare, măsurabile și care pot fi urmărite lună de lună și de aceea economia a fost lăsată să evolueze de la sine, după cum au bătut vremurile. Vrem investiții, dar unde? În ce domenii poate aloca statul bani astfel încât să se creeze mai repede cât mai multe locuri de muncă? Poate fi și varianta în care preferi să ai dezvoltarea unor sectoare cu produse ce au valoare adăugată mai mare și implică locuri de muncă mai bine plătite. Dar către ce investitori te adresezi pentru a obține acest lucru?