Bursă. De ce are România nevoie de o regulă clară pentru banii uitați ai acționarilor: argumentele juridice și economice ale prescripției de trei ani. Valeriu Stoica spune că argumentul că prescripția îi prejudiciază pe micii acționari este „un discurs fă

♦ Juriști și economiști reuniți la București au respins propunerea Senatului de a elimina termenul de prescripție de trei ani introdus în 2025 pentru sumele rezultate din fracțiunile de acțiuni ale companiilor listate. Legea 238/2025, atacată pe motiv că ar prejudicia acționarii proveniți din cuponiada anilor ’90, face de fapt exact contrariul, susțin ei ♦ Contextul: circa 18 milioane de români au devenit acționari prin privatizarea în masă, iar jumătate sunt astăzi complet inactivi. Când o companie listată consolidează valoarea nominală a acțiunilor – cum vrea să facă Fondul Proprietatea, trecând de la 0,52 lei la 52 lei per acțiune – acționarii care nu dețin multipli exacți rămân cu fracțiuni convertite în bani, depuse într-un cont bancar. Întrebarea legislativă: cât timp stau acolo?

O conferință organizată pe 22 apri­lie la Facultatea de Drept București a adunat juriști și economiști în jurul unei întrebări aparent tehnice, dar cu implicații directe pentru funcționarea pieței de capital: ce se întâmplă cu sumele de bani lăsate de acționari în conturile deschise de companiile listate după operațiuni de consolidare a acțiunilor? Legea 238/2025 a dat un răspuns: banii se prescriu în trei ani. Cei prezenți la conferință au explicat de ce această clarificare era necesară și ce argumente juridice o susțin.

Ca de exemplu Fondul Proprietatea, care intenționează să crească valoarea nominală a acțiunilor de la 0,52 lei la 52 de lei. Acționarii care nu dețin multipli exacți de o sută de titluri nu pot primi o acțiune întreagă după consolidare, ci o fracțiune care se convertește în bani și este depusă într-un cont bancar la dispoziția lor.