Cât de productiv este românul

Există analiști economici care spun, de două decenii, că România nu merge prea bine, din punct de vedere economic, pentru că are o problemă de productivitate. Dar aceasta este o afirmație care ascunde ceva capcane; de exemplu faptul că i se impută angajatului dotarea tehnică care de multe ori lasă de dorit. Sau lipsa programelor de pregătire, de reconversie profesională, sau slaba corelare dintre sistemul de învățământ și nevoile reale ale pieței muncii. “Mitul că românii nu ar fi muncitori este unul fals. Important este ca tehnologia cu care ne facem treaba, fie că vorbim de agricultură, minerit, producție sau fizică nucleară, trebuie să fie nouă, performantă și capabilă să‑și facă treaba în timp“, spune Marcel Bărbuț, proprietarul AdePlast. “O astfel de tehnologie costă mult și se poate face doar cu credite. Noi am urmat această cale și acum avem pe cele trei platforme fabrici noi, cu cea mai nouă tehnologie în lume la acest moment. Asta ne conferă un avantaj major pe piață, pentru că producem la costuri mici, rapid și cu mare flexibilitate. În lunile de vară înțelegem cel mai bine de ce am investit peste 50 de milioane de euro în fabricile noastre. Fabricile AdePlast au o producție anuală de peste 244.000 de euro pe cap de angajat, categoric cea mai bună din industrie. Sigur că nu faci nimic cu tehnologia dacă nu ai oameni antrenați să o manevreze. Și aici vine o a doua mare cheltuială pentru companii, care este de fapt o investiție în personal. Școala nu-i poate învăța pe oameni să se descurce cu noile tehnologi, deci companiile trebuie să o facă, spune Bărbuț.

Iar cei 244.000 de euro din cazul lui Bărbuț nu sunt o excepție; Ioan Mezei, director general al Stihl România, spune că reușește să aibă o productivitate de circa 1 milion de euro pe angajat, datorită modelului de management ales și a organizării proceselor interne. “Muncitorul român este harnic și implicat, inclusiv în România, dacă mediul de lucru este propice“, spune Mezei.

Productivitatea românului trebuie înțeleasă prin consecințele ei, explică profesorul universitar Mircea Coșea. “Românul are mentalitatea că munca este în interes personal, nu face legătura între interesul personal și interesul național, nu face legătura cu faptul că trăiește într-o societate în care munca fiecăruia contribuie la bunăstarea tuturor. Nu simte că munca sa face parte dintr-un sistem mai larg, și de aici tendința de a presta muncă la negru, de a fura de unde poate, de a înșela obligația pe care o are față de locul de muncă pe care îl ocupă. El dorește să își facă treburile lui, fără a înțelege să cedeze o parte din muncă pentru interesul general. Productivitate mai mare înseamnă venituri mai mari și o viață mai bună. Este rău dacă nu înțelegi acest lucru, că productivitatea la locul tău de muncă contează indirect și mai târziu, și nu imediat, în viața pe care o ai. La noi rezultatul se vrea imediat și cât mai direct, nu luăm în considerație faptul că avem un lanț de consecințe. Munca se caracterizează printr-o notă puternică de individualism, nu avem o cultură a unei apartenențe la un întreg.“