Cătălin CHIMIREL, Manager Eficiență Energetică în cadrul CNTEE Transelectrica: Principala problemă a viitorului energetic

Energia este un element vital pentru evoluția umanității și bineînțeles pentru dezvoltarea economică, în special pentru țările aflate la început de drum al dezvoltării economice și sociale. România s-a angajat pe drumul European al dezvoltării asumându-și ținte ale procesului de decarbonare care pot fi identificate în cadrul PNIESC (Planul Național Integrat Energie și Schimbări Climatice). Sistemul romanesc are un mix de surse primare sub forma capacităților instalate cu: hidro – 6.300MW, gaz și păcură – 1.900MW, cărbune – 2.130MW, nuclear – 1.300MW, regenerabile (eolian și fotovoltaic) – 5.300MW și altele – 800MW. Totodată la nivelul energiei electrice produse în anul 2022 (circa 53TWh) mixul de producție este format din: hidro – 25%, gaz și păcură – 18%, cărbune – 18%, nuclear – 20%, regenerabile (eolian și fotovoltaic) – 17% și altele – 2%.

Astăzi, datorită parcului de producție regenerabilă existent (cu puteri instalate de 2.400MW fotovoltaic din care 1.000MW la prosumatori și 3.000MW eolian), în lipsa unităților de stocare, România trebuie să exporte energie noaptea și în mijlocul zilei când prețul este puțin sub 100EURO/MWh dar să importe dimineața și seara când prețul ajunge la circa 400EURO/MWh. Bună afacere nu? Fenomenul prețurilor scăzute în perioada mijlocului zilei (10:00 – 17:00), se datorează volumului uriaș de instalații fotovoltaice la nivel European și cuplării României la piața europeană pe orizontul pieței pe ziua următoare (PZU). Situația în care România exportă foarte ieftin și importă foarte scump, se datorează lipsei unităților de stocare. Suntem singura țară din zonă care nu are o centrală cu acumulare prin pompare deși un proiect există încă dinainte de 1989 (Tarnița – 1.000MW) deși beneficiile sunt evidente pentru astfel de instalații care folosesc energie ieftină pentru pomparea apei în lacul superior iar apoi turbinează apa pentru a produce energie când prețul este ridicat. Un calcul sumar folosind diferența dintre pretul de gol si cel de varf, de aproximativ 300EURO/MWh, indică eficiența unei astfel de instalații. Proiectul a fost amânat succesiv iar anul trecut, fostul ministru al energiei chiar anunța cu mândrie că proiectul “nu mai este de actualitate” (bună gluma, nu?).

Este incredibil cum politicieni fără cunoștințe elementare despre energie pot ajunge în poziții din care să ia decizii care să distrugă economia românească. Ca simplă comparație, este de reținut că țări precum Israel sau mai nou chiar Dubai au dus la capăt proiecte de acumulare prin pompare (cu un relief total neadecvat unor asemena investiții) iar noi, ajutați de condițiile de relief, reușim să ne batem joc de bogățiile naturale.