Ce are de pierdut Rusia dacă Europei îi reușește tranziția de la combustibili fosili la energie verde: în primul rând, o treime din buget

O economie nediversificată, construită în principal pe exportul de materii prime, este mai ușor de controlat. „Înverzirea“ Europei ar forța și Rusia, principalul furnizor de gaze naturale și cărbune al continentului, la schimbări de structură care ar zdruncina actualul model economic, bazat pe monopoluri și oligarhi care prosperă sub acoperișul autocrației. 

Pe de o parte, președintele Rusiei Vladimir Putin critică tranziția spre energie verde a Europei, investițiile reduse în industria extractivă și prioritizarea pieței libere a gazelor în dauna contractelor pe termen lung cu Gazprom. Toate acestea ar fi creat „isterie și confuzie“, rezultatul fiind creșterea prețurilor gazelor naturale. Pe de alta, cancelarul german Angela Merkel, care și-a împins țara spre cea mai ambițioasă transformare energetică, mărind însă dependența ei de gazele Rusiei, spune că în 25 de ani Europa nici măcar nu va mai avea nevoie de gazele rusești. Chiar dacă două decenii și jumătate pare un termen foarte lung, doar tendința descrisă de Merkel poate crea probleme la Kremlin și în Rusia în general, unde imaginea de om stăpân pe situație și de părinte al națiunii pentru lider este importantă.

Schimbarea spre energie verde a Europei este o temă centrală a pactului european Green Deal, un set de obiective și principii care ar trebui să ducă le reducerea emisiilor nete ale UE cu 55% până în 2030 în raport cu nivelurile din 1990 și să elimine emisiile nete până în 2050. Este un plan complex, care trebuie ajustat pe parcurs și croit pe măsura nevoilor și posibilităților diferitelor state ale UE, ale căror interese sunt adesea contrare. Unele nu vor să plece la un drum așa de greu fără energie nucleară.