Ce îngrijorări are Mugur Isărescu

Mugur Isărescu, guvernator de peste 25 de ani al Băncii Naționale, a susținut marți la un seminar economic desfășurat la sediul BNR că, în toată această perioadă, nu a văzut pericole mai mari la adresa stabilității economice și financiare a României decât cele din zilele de azi. Consilierul său Adrian Vasilescu traduce însă cei 25 de ani în doar cinci, cei cinci ani de după criză: „Guvernatorul nu s-a referit la anii de la Mihai Viteazu încoace, ci la anii de după criza din 2009 – 2010.“ Iar economiștii susțin că guvernatorul are unele motive de îngrijorare: „Ajunsesem la o stabilitate, ar fi păcat să ne facem rău singuri“.

Și, totuși: „Personal, nu am văzut niciodată în cei 25 de ani pericole mai mari la adresa stabilității economice și financiare a României. Deși am avut o creștere substanțială a salariului minim, situația macroeconomică bună, este adevărat nu se reflectă întocmai la nivelul populației și firmelor. Există nemulțumiri, există tensiuni“, a spus marți a declarat Mugur Isărescu.

Guvernatorul ar avea dreptate mai mare decât mulți alții să se refere la economia României din ultimii 25 de ani, să facă o analiză a ei, pentru că a urmărit-o constant în toți acești ani și a avut acces la toate secretele ei. Isărescu ținea hățurile în anii ‘90, când inflația era cu trei cifre, iar azi este negativă.

A fost premier în anul crizei din 1999 („Este o poveste că România era aproape de incapacitatea de plată în 1999. Le-am spus celor de la FMI că vom plăti până la ultimul bănuț și am plătit“ – spune astăzi Adrian Vasilescu), a fost martorul nemijlocit al ultimei crize, în 2008, când guvernul nu mai putea ieși pe piețe și a cheltuit banii din privatizarea BCR (2 mld. euro) pentru nevoile bugetului, iar deficitul de cont curent era la 12% din PIB, cu două cifre pentru al treilea an consecutiv. În iarna lui 2009, cu puțin înainte ca România să ia uriașul împrumut de la FMI, Isărescu nu era îngrijorat și îndemna: „Mai ușor cu criza pe scări“. La finalul anului, deficitul bugetar era de 9% din PIB, iar CDS-urile se apropiau de 800 de puncte de bază, făcând inaccesibilă ieșirea pe piețe a țării.