Cea mai înaltă instanță din Massachusetts: Meta trebuie să răspundă în instanță pentru modul în care a proiectat Instagram să creeze dependență la copii

Curtea Supremă Judiciară din Massachusetts – cea mai înaltă instanță din stat – a decis la finele săptămânii trecute, în unanimitate, că Meta Platforms trebuie să răspundă în instanță pentru acuzația că a proiectat Instagram în mod deliberat pentru a crea dependență la copii și adolescenți. Compania încercase să scape de proces invocând „Section 230″ – o prevedere din legislația federală americană care protejează platformele de internet de răspunderea juridică pentru conținutul postat de utilizatorii lor.

Judecătoarea Dalila Argaez Wendlandt a scris, în numele întregii curți, că procesul intentat de procurorul general al statului, Andrea Joy Campbell, nu cere ca Meta să fie trasă la răspundere pentru ce publică utilizatorii – ceea ce ar fi acoperit de Section 230 -, ci pentru comportamentul propriu al companiei: „proiectarea unei platforme care capitalizează pe vulnerabilitățile de dezvoltare ale copiilor” și „inducerea în eroare a consumatorilor cu privire la siguranța platformei Instagram”.

Decizia este importantă pentru că introduce, la nivelul unei curți supreme de stat, o distincție juridică care până acum rămăsese nerezolvată: diferența dintre conținutul pe care îl postează utilizatorii și modul în care platforma este construită.
Section 230, adoptată în 1996 prin Communications Decency Act, a fost concepută pentru a proteja site-urile de internet într-o perioadă în care existau câteva milioane de utilizatori la nivel global. Trei decenii mai târziu, aceeași lege este invocată de companii cu miliarde de utilizatori și venituri de zeci de miliarde de dolari ca argument că nu răspund juridic pentru efectele propriilor produse.
Argumentul Meta era că toate funcționalitățile contestate – notificările permanente, „like”-urile, scrollul infinit – sunt doar modalități de a organiza și prezenta conținutul utilizatorilor, deci tot sub protecția Section 230. Curtea a respins acest argument, stabilind că statul Massachusetts nu atacă ce publică utilizatorii, ci ce face compania cu acel conținut: cum îl aranjează, cum îl livrează, cum exploatează mecanisme psihologice pentru a menține minori pe platformă cât mai mult timp.