Ceva să încânte papilele gustative

Nu știu alții cum sunt, dar, vorba lui Creangă, eu când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească, la sărbătorile de iarnă, parcă simt cum mă învăluie mirosul de scorțișoară și de vanilie, și aproape pot să simt pe limbă gustul merelor coapte pe care le pregătea bunica. Tot ea, ultima oară acum doi ani, m-a așteptat cu cozonacul cald, rumenit bine, care stătea să plesnească de cremă de ciocolată, pentru că știa că altfel nu îl mănânc. Musai cald și musai cu cremă.

Ce voiam să zic de fapt e că pentru mine sărbătorile de iarnă sunt sinonime nu doar cu darurile și cu timpul petrecut alături de cei dragi, ci și cu festinul culinar. Nu sunt fanul celor mai multe preparate tradiționale, dar nu cred că există Crăciun fără cozonac, fără vin fiert și fără portocale. Acestea din urmă nu atât pentru gust, cât pentru mirosul pe care eu îl asociez cu iarna, cu sărbătorile.

Și, pentru că sunt convinsă că nu sunt singura pentru care luna decembrie vine la pachet cu papile gustative „nesătule”, am decis să pun pe o listă pentru Moșu’ o serie de „bunătățuri” nu atât tradiționale și nici aspiraționale, cât inspiraționale. Poftă bună!