Chestiunea Bugetului: spuse și nespuse

Bugetul pentru 2015 este o tema discutata aprins din motive serioase . Unul central este ca, daca nu s-ar opera modificari in structura chetuielilor si/sau nu s-ar incasa mai mult la venituri, ar avea loc o inversare a tendintei de scadere a deficitului bugetului public consolidat asa cum a inceput din anul 2010 (in 2009 deficitul structural fiind de cca 9% din PIB). Eurostat prognozeaza pentru anul urmator un deficit, potrivit metodologiei ESA (pe angajamente, nu cash cum face FMI), de aproximativ 2,8% din PIB. Altfel spus, ar fi dublul deficitului programat pentru 2015 in concordanta cu traiectoria consolidarii fiscale asumate de autoritatile publice (nu discutam pertinenta tintei de 1.4%). Aceasta situatie este de judecat tinand cont de faptul ca economia autohtona, daca am exclude impactul agriculturii, a avut o crestere medie reala de cca 2% in anii recenti. Ani cu crestere economica, alte conditii neschimbate, nu ar justifica o crestere de deficit bugetar. Deficitul poate creste, prin ce numim stabilizatori automati, cand economia incetineste marcant, sau intra in recesiune, cand “socuri puternice” obliga la cheltuieli suplimentare mai mult sau mai putin temporare.

Presiunile pe bugetul 2015 ar veni in principal din efectul scaderii CAS cu 5% efectul pe latura ofertei (supply side) fiind iluzoriu nu numai intrucat conditiile economice de ansamblu sunt vitrege (voi reveni asupra aspectului); avem si nevoia de a mari resurse pentru bugetul apararii in contextul geopolitic tot mai complicat si exista plati de facut in favoarea cetatenilor care au castigat procese cu statul roman. Asemenea presiuni ar depasi 2% din PIB, ca supliment la deficitul bugetar tinta al anului ce vine. Datoria publica este in jur de 39% din PIB (fata de cca 14% in 2008) si serviciul datoriei s-a dublat in anii crizei pana la 1,7-1,8% din PIB. Deci executia bugetara are deficit primar, fie si mic. Perceptia Romaniei este ameliorata, cu marje la obligatiunile sale suverane, sub 200 puncte de baza, dar noi framantari pe piete pot urca serviciul la peste 2% din PIB.   

Inedit este surplusul inregistrat la finele lui octombrie, a.c, de 0,1% din PIB; asa ceva nu a mai fost consemnat in ultimele doua decenii. Se poate gandi ca este rezultatul unei executii bugetare care a tinut cont de anul electoral. Dar MFP se pare ca a pus la dispozitia ministerelor alocari de fonduri necesare pentru efectuarea de cheltuieli programate si ca, tot astfel, administratiile locale nu au fost private de sume solicitate . A aparut, probabil, un efect de disuasiune in efectuarea cheltuielilor provocat de contextul general al luptei impotriva coruptiei. Daca vor creste exploziv cheltuielile in ultimele luni deficitul s-ar putea duce spre 2% din PIB, aproape de tinta programata. Cu cat deficitul ar fi mai mic in 2014, cu atat mai mult spatiu ar exista pentru a ajuta constructia bugetului in 2015. Dar trebuie vazut la cat si ce din ceea ce nu s-a cheltuit in 2014 se poate renunta in 2015 in maniera “structurala” –ca parte dintr-o recompunere a cheltuielilor bugetului, la nivel central si local. Intrucat, daca ce nu s-a cheltuit reprezinta plati neefectuate, avem de-a face cu arierate, care greveaza bugetele in continuare.