Ciprian Lăduncă, LCL Advisory: Succesiunea si guvernanța: când antreprenorul trebuie sa considere “exit-ul” personal

În multe companii antreprenoriale românești, succesiunea este tratată ca un subiect incomod, amânat mereu „pentru mai târziu” din diverse motive. În realitate, este un subiect care, tratat serios, demonstrează buna practică de guvernanță, cu impact pe termen lung asupra afacerii construite, de cele mai multe ori, cu mult efort și stres. Fondatorul, cel care este Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) sau are controlul în AGA, este, de regulă, implicat direct și în conducerea executivă. Este imaginea companiei, iar numele său este legat direct de afacerea construită.

Peste două treimi dintre companiile private mari din România se află în această situație, cu antreprenori-fondatori care concentrează o dublă putere: administrativă și executivă. În plus, consiliul de administrație, dacă există, este, în cele mai multe cazuri, compus din antreprenorul însuși, executivi loiali lui și apropiați ai familiei sau businessului. Acest model a funcționat foarte bine în etapa de creștere accelerată, însă devine vulnerabil când compania intră în faza de maturitate și nu există un plan de succesiune clar.

Este un subiect de actualitate, deoarece primii antreprenori ai tranziției din România, cei care au pornit afaceri în anii ’90, au acum vârste la care deliberările despre retragere sau transfer devin inevitabile. Conform unor relatări din mediul de business, acești antreprenori au ajuns la 65-70 de ani și mulți dintre ei se gândesc cu seriozitate să cedeze afacerile către moștenitori sau să le restructureze pentru a fi sustenabile fără prezența lor activă.