Ciprian Lăduncă, Managing Partner LCL Advisory: Cine ar trebui să îi aleagă pe manageri în companii? Despre comitetul de nominalizare și remunerare, între formalism și guvernanță autentică

În boardurile din România, comitetul de nominalizare și remunerare rămâne adesea o structură decorativă, bifată în organigramă, si, de multe ori, lipsită de greutate reală în luarea deciziilor strategice. Deși cadrul legal impune existența sa în companiile listate și în întreprinderile publice, în practică influența acestui comitet asupra selecției liderilor și asupra politicilor de remunerare este limitată. Iar consecințele se pot observa: directori executivi selectați pe criterii subiective, echipe executive lipsite de diversitate și planuri de succesiune inexistente.

Conform legislației din România, companiile de stat sunt obligate, prin OUG 109/2011 și Legea 111/2016, să constituie un comitet de nominalizare și remunerare. Acesta trebuie să fie format din cel puțin doi membri ai consiliului de administrație sau ai consiliului de supraveghere, majoritatea fiind neexecutivi și independenți, pentru a garanta obiectivitatea procesului. Având în vedere că aceștia sunt aleși din rândul membrilor boardului, uneori este dificil să identificăm persoane cu independență reală sau cu competențe relevante în evaluarea liderilor ori în implementarea de politici salariale.

Comitetul de nominalizare si remunerare, ca si comitetul de audit, este format din membri de board si/ sau experti experti, care investesc mai mult timp decat ceilalti membri de board in aceasta arie, analizeaza documentatie interna, discuta cu managerii interni sau cu experti din exteriorul companiei si la finalizarea acestor analize, elaboreaza recomandari pentru board. Comitetul recomanda. Boardul decide. Executivii implementeza. Ulterior comitetul monitorizeaza implementarea deciziilor.