Cristian Popa, CFA, membru CA al BNR: O bancnotă mică, cu o poveste mare - monedele de hârtie, Cartea Recordurilor și frumusețea numismaticii.

Suntem în anul 1917. România traversează unul dintre cele mai dificile momente din istoria sa: este măcinată de război, suferind pierderi umane, teritoriale și economice uriașe. Rezervele sunt epuizate, iar materiile prime necesare baterii monedelor de către Ministerul Finanțelor sunt redirecționate către uzinele de armament. Nici contractarea unei monetării care să le realizeze nu era posibilă. În acest context, baterea unor noi monede nu putea fi realizată.

Dar viața de zi cu zi trebuie să continue, iar în comerț este nevoie de “mărunțis”. Așa că, într-o mișcare fără precedent, Ministerul Finanțelor este autorizat să emită „monede de hârtie” de 10, 25 și 50 de bani. O soluție ingenioasă, de avarie, într-un moment de răscruce.

Astfel a apărut biletul de 10 bani, practic o mică pătrățică de hârtie cu dimensiunile de 33 x 44 mm, mai degrabă de dimensiunea unui timbru poștal decât a unei bancnote obișnuite. Cât să încapă în portofelul unei țări aflate în criză. Pentru comparație, este de cinci ori mai mică decât bancnota de 1 leu de astăzi.