De la croitor la creator. Poate România să folosească experiența producției în sistem lohn pentru a-și dezvolta propriile branduri de modă? Șansa industriei textile stă în producția cu valoare adăugată

♦ Consumatorii locali cheltuiesc anual 4-5 mld. euro pe an pe haine și încălțăminte, însă din totalul sumei brandurile autohtone mănâncă prea puțin ♦ De regulă, mărcile de fashion autohtone care au reușit să dezvolte rețele de magazine sunt cele care au și producție, deci au un model de business integrat ♦ Sense, Mizar și Made by Society (fostul Vagabond) sunt exemple în acest sens ♦ Spre comparație, numele mari internaționale H&M sau Zara nu au fabrici proprii, doar retail.

România este una dintre cele mai atrăgătoare piețe din regi­unea Europei Centrale și de Est pentru retailerii de modă, iar asta pentru că local oamenii sunt interesați de felul în care arată și sunt pasionați de trenduri. Doar în ultimii doi-trei ani, peste 20 de noi branduri de fashion au venit pe plaiuri mioritice.

„Există spațiu semnificativ pentru in­trarea de noi branduri, în special în piețele unde infrastructura e deja solidă, compor­tamentele de consum sunt urbanizate, iar deschiderea către mărci internaționale e mare – România fiind, din aceste puncte de vedere, una dintre cele mai atractive destinații din regiune“, explica recent executivul Marius Barbu, group asset director în cadrul NEPI Rockcastle, unul dintre cei mai importanți dezvoltatori imobiliari din România și din regiune.