Cum a ajuns importul principalul „producător“ de energie din România: nu a bătut vântul. Gazul scump a aprins becurile, în timp ce eolinele livrau ieri sub 1% din producție

Anul 2021 a arătat cât de vulnerabilă a devenit România după 30 de ani de lipsă de investiții în sectorul energetic. Când nu bate vântul, importul devine pricipala sursă pentru acoperirea consumului și una dintre cauzele exploziei prețului la energie. Statisticile arată că la nivel european 2021 a fost unul dintre cei mai slabi ani din istorie ca intensitate a vântului.

Ieri, în jurul orei 12:00, din cei 3.000 MW montați în centrale eoliene funcționau numai 22 de MW, contribuția morilor de vânt la producția internă de energie fiind de numai 0,3%. În acest timp, centralele pe gaze, combustibil pentru care prețul a explodat anul acesta, duduiau și acopereau 28% din producție. Alături de ele, centralele pe cărbuni poluante, pentru care costurile cu certificatele de emisii de carbon au crescut semnificativ, injectau 20% din producția totală. Chiar și așa, importul era cea mai importantă sursă pentru acoperirea consumului intern de energie, circa 2.000 de MW intrând de la vecinii noștri pentru a ține aprinse becurile. Situația sistemului energetic de ieri a fost vizibilă în multe alte ocazii, concluzia fiind că în zilele în care nu bate vântul România este dependentă de vecini pentru a-și acoperi consumul de energie.

Ce s-a întâmplat?