Dacă s-ar privatiza Ministerul Transporturilor?

Unele dintre cele mai mari companii de construcții reunite în Federația Patronatelor Societăților din Construcții au ridicat în luna septembrie a acestui an problema lipsei muncitorilor de pe șantiere, indiferent că este vorba de șantiere unde se construiesc clădiri de birouri, malluri, blocuri de locuințe sau autostrăzi și drumuri. Tot ei au subliniat cum legile și licitațiile pentru construcția de drumuri sunt făcute nu tocmai în cel mai bun mod, astfel încât proiecte extrem de importante ajung pe mâna unor oameni care n-au asfaltat un metru de drum în România și care nici nu au angajați.

În a doua parte a lunii octombrie, la Transporturi am avut parte de două evenimente majore – primul, Răzvan Cuc a fost debarcat de la conducerea ministerului după un mandat de zece luni. Probabil pentru dânsul a fost o veste foarte bună deoarece puțini au fost cei care au rezistat mai mult de un an la conducerea Transporturilor și chiar și mai puțini și-au dorit acest portofoliu. De ce? Pentru că la Transporturi nimic nu a fost niciodată în grafic, cel puțin în ultimii 27 de ani. Mai mult, și ce s-a făcut, deseori s-a făcut fără nicio logică, de la autostrada București-Ploiești extrem de slab circulată după cinci ani de la inaugurare, la trenurile Siemens Desiro, proiectate ca trenuri de navetiști, utilizate în România pe distanțe lungi, la amânarea la nesfârșit a unor autostrăzi extrem de importante precum Comarnic-Brașov sau Pitești-Sibiu sau, cea mai gravă dintre probleme – lipsa unei centuri funcționale a Bucureștiului.

A doua surpriză de la Transporturi a fost anunțarea „cu surle și trâmbițe“ a podului peste Dunăre de la Brăila, a centurii ocolitoare A0 de la București ce ar trebui să reunească A1 de A2 pe sud și faptul că se încheie termenele-limită de depunere a ofertelor pentru cele patru loturi ale drumului expres Craiova-Pitești, drum ce trebuia construit încă de acum 10 ani.