Daniel Dăianu: O lume cu dobânzi ultra-mici; dobânzi negative?

Traim vremuri exceptionale. Sunt date in economia globala ce deconcerteaza.  Sa ne gandim la  dinamica unor variabile cheie ca inflatie, volum de lichiditati/injectii masive de baza monetara, grad de indatorare publica si privata, la masuri de politica monetara neconventionale. Tot mai discutate sunt dobanzile negative practicate de banci centrale (ECB,Danemarca, Elvetia, Suedia, Japonia), fie la facilitatea de deposit, fie la rata principala de politica monetara (ex: in Suedia, unde rata repo a ajuns la -0,5). Intrebarea este legata de motivatie si efecte ale unor asemenea masuri. BIS (Banca Reglementelor Internationale) avertizeaza ca programele de relaxare cantitativa (QEs) au consecinte nefaste in masura in care perpetueaza alocarea defectuoasa a resurselor (prin “search for yield”) mentinand dobanzile intr-o zona excesiv de joasa.

Dar nu numai banci centrale mari (Fed, Banca Angliei, ECB, BJ) sunt responsabile de nivelul scazut al dobanzilor pe piete prin politici neconventionale (QEs) pe care le-au adoptat (chiar daca suirea de catre Fed a ratei de politica in decembrie 2015 ar semnala o schimbare de macaz). Exista conditii structurale in economiile industrializate  care explica mersul dobanzilor. Astfel:

–          O crestere a gradului de economisire in timp, ce poate fi pusa in relatie cu demografia (imbatranirea populatiei), distributia veniturilor, vremurile tot mai incerte;