Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal avertizează : Suspendarea regulilor fiscale în UE nu înseamnă liber la împrumuturi. România are o problemă de finanțare

Pandemia a băgat lumea într-o recesiune fără precedent după al doilea război mondial. Deficite bugetare au explodat din cauza poziției ciclice radical schimbate a economiilor și a nevoii de a atenua șocul. În UE au fost suspendate temporar regulile fiscale. Dar aceasta nu înseamnă un free lunch la împrumuturi. Fiindcă circumstanțele diferă între state privind capacitatea de a atenua șocul. Ne dorim programe solide de susținere a relansării economiei, dar să avem în vedere resursele disponibile. Dezbaterea de la noi subestimează problema finanțării deficitelor, a resurselor disponibile.

Odată cu izbucnirea pandemiei, ieșiri de capital din economiile emergente s-au multiplicat. Teama de sincope pe piețele financiare a revenit manifestându-se o goană după cash. Preferința pentru lichiditate efectivă este intensă și explică de ce bănci centrale substituie moneda tare (base money) pentru diverse active financiare; în lipsa unor intervenții din partea băncilor centrale mari, piețele ar îngheța, ca în 2009.  Preferința pentru lichiditate complică transmisia monetară, îngreunează creditarea, poate stopa mișcarea de resurse de la cei care economisesc la cei care vor să se împrumute. Lovite mai rău sunt țări cu deficite considerabile, cu rating-uri inferioare.

Să stăruim asupra impactului creșterii preferinței pentru lichiditate asupra finanțării deficitelor.  Se știe că deficitul contului curent (diferența între exporturi și importuri la care se adaugă transferuri nete din străinătate) este egal cu dezechilibrul bugetar plus dezechilibrul sectorului privat. Un deficit al bugetului public poate fi compensat parțial, sau în totalitate, de un surplus (economisire netă) în sectorul privat; dacă este compensat în întregime, deficitul de cont curent dispare. Deficitul de cont curent poate fi diminuat de transferuri din străinătate (cazul remiterilor de la cei plecați la muncă afară). Când sectorul privat se împrumută semnificativ, deficitul de cont curent poate crește puternic; așa s-a întâmplat în anii 2007 și 2008 în România, când deficitul de cont curent a ajuns la 12-13% din PIB. A fost epoca banilor foarte ușor de obținut, ce au alimentat bule speculative și deficite externe (la noi, în țări baltice, Ungaria, Croația, etc). După care a urmat implozia economiei în Marea Recesiune.